Impotriva sperantei

SPERANTA. Ce cuvant frumos! Cateodata sec, dar cel mai adesea cald, incarcat de acel ceva pe care mai nimeni nu-l poate define, dar care in mod misterios, cu totul neinteles, face legatura intre starea de cacat pe care o traverseaza omul si rezultatele mai mult sau mai putin bune – dar in orice caz, multumitoare – pe care le obtine omul cateodata.

Sumedenie de teologi si alti asa-zisi invatati intr-ale chestiilor pe care ei insisi, luati la bani marunti, admit ca nu le inteleg, se preschimba zilnic in avocati ai sperantei. Pentru ca in absenta sperantei – spun ei – omul ramane gol, fara tel, fara drum, fara viitor.

Nu mint. Au dreptate, in absenta sperantei, constientizata ca atare si inteleasa asa cum e ea pana in adancurile ei, omul este de fapt asa cum e el in realitate, dezgolit de toata coaja putreda si gaunoasa pe care societatea, din ce in ce mai tematoare de adevar, se chinuie zi de zi sa o zideasca imprejuru-i.
 

Omul fara dumnezei e sortit disperarii. DiSPERARII. De ce anathem aruncata asupra lipsei de speranta? Pentru ca omul s-a obisnuit sa fie comod. Si spun asta nu gandidu-ma la comoditatea unui cuptor cu microunde sau a unei biciclete. Omul s-a obisnuit sa refuse realitatea. Omul s-a obisnuit cu pretinsul bine pe care lipsa educatiei, si in zilele din urma – refuzul ei -  i-l ofera.  E mult mai comod ( si aici va rog sa priviti in trecutul vostru cu sinceritate) sa alegi existent unei sperante, chiar si neimplinita, decat sa accepti futilitatea ei.

Religiile de tot soiul, cu mici exceptii, ofera omului speranta. Speranta deghizata in SCOP. Il pacalesc pe om deturnand scopul lui real, si transformand aceasta banala realitate in ceva esoteric, ceva care nu mai tine de el. De fapt omul e pacalit sa creada ca nimic nu mai tine de el. Luand la puricat religiile, in special cele crestine, in care perversitatea acestui fenomen a ajuns la un rafinament aproape minunat, veti vedea ca aproape toate teologiile se bat cap in cap, cu dogme care pun piedica propriilor idei, si cu gandiri care intind capcane propriilor  “adevaruri”.

Intotdeauna veti stanjeni  un cleric cand veti impinge prea departe diferentierea intre voia divina si liberal arbitru, intotdeauna discursul si polemica academica vor sfarsi innamolite in scuze patetice si priviri dojenitoare.

Niciodata nu veti gasi in ochii unui cleric dispus sa duca o discutie academica fara apel la “misterele credintei” vreo licarire de bucurie a cunoasterii. Toti vor sfarsi inevitabil in a spune ca o CREDINTA este CREDINTA tocmai  pentru ca nu are un fundament clar. Si in loc sa se cutremure sub povara aceste ineptii, vor incerca sa priveasca condescendent, asteptand pocainta si frica.

Iar daca printer cei care citesc aceste randuri se gasesc si oameni care sar peste prima etapa a judecatii credintei si speranei spunand ca  “totusi, Biblia spune ca…”, ar fi mai bine sa se opreasca din a citi aceste “blasfemii”.  Pentru ca ei pleaca de la un punct de vedere deja stability, care invalideaza orice judecata ulterioara asupra lui insisi

E ca si cum am lua de buna premisa ca “elefantii sunt tambalagii extraordinari”  iar cand orice om cu un minim de judecata s-ar gandi sa supuna faptul asta unei judecati critice, prima piedica ar suna cam asa: “totusi, din moment ce STIM ca elefantii sunt excelenti tambalagii, ce fel de intrebare e cea pe care te pregatesti sa o pui? Nu face sens!” Si da, intr-un sistem in care asemenea prejudecati sunt leme, o atare intrebare nu isi are rostul, nici locul.

Revenind la speranta, problema poate fi extrapolata destul de simplu: intr-un sistem de gandire care incearca zi de zi sa valideze extrioritatea legitimitatii actiunilor noastre aruncand dupa caz vina pe factori de tip “viata, pacatul, diavolul, voia lui dumnezeu x” sau dimpotriva, creditand factori pozitivi in persoana ingerilor, sortie, norocului, sfintilor sau mai stiu eu cui, a discuta despre speranta e probabil cel mai facil lucru.

Speranta e liantul care face totul sa PARA ca are sens. E acel missing link care ne permite sa ignoram gaurile din rationament, umplandu-le elegant cu ceva care nu tine de noi. Merg e ceva prost? Pai.. de ce sa analizam la rece ce naiba se intampla si face lucrurile sa mearga asa, cand putem sa ne cuibarim cuminti in scorbura spiritual a sperantei? De ce sa privim viata in fata acceptand ca traim intr-o lume dominate de haos si in care doar actiunea umana mai poate adduce o umbra de ordine, cand putem sa luam loc in loja si sa privim cum viata ni se intampla?

E MULT mai simplu asa. Pentru ca renunatrea la speranta asta prosteasca in ceva mai bun care VA VENI, inlocuieste de minune sentimental de altfel destul de dezolant al siguratatii in mijlocul existentei. E mult mai simplu sa SPERAM ca ceva care NU DEPINDE de noi se va intampla, si nu oricum, ci in folosul nostrum, decat sa incercam sa traim cu adevarat, cateodata trist si dezolant cum se nimereste sa ne ducem zilele.

Am invatat ca nu speranta, ci tocmai absenta ei te face sa vezi lucrurile asa cum sunt si sa inveti sa le apreciezi. Nu, nu ofera o imagine clara, nu ofera o imagine complete, si nu ofera o imagine definitiva asupra a ce se intampla in viata noastra, dar ofera o imagine mai aproapiata de adevar. Pentu ca daca totul ar fi complet, definitv si clar, abia atunci inseamna ca am ajuns la capatul drumului si insasi ratiunea noastra ar fi inutila.

Complet inutila si rizibila chiar, pentru ca ar reprezenta eforturile imberbe ale unei insect prinse deja in acul unui insectar, sub sticla curata, incercand sa reduca totul la starea preliminara, ignoranta perfect in fata realitatii finite.  Atunci  speranta ar fi cu atat mai imposibil de conceptualizat, cu cat acceptarea a ceva clar si  finit, cu un scop deja prestabilit si declarant manifest ar fi mai impamantenita.

Nu-i condamn pe cei care inca se bucura de iluzoriul adapost al sperantei, ci doar ma gandesc ca poate in infinitatea de posibilitati care exista simlultan cu fiecare a infinita arte dintr-o femtosecunda, atunci cand vor ajunge sa inteleaga ca nu au la ce spera, nu vor claca.

Speranta nu are decat sensul pe care i-l dam noi. Care sens e atat de mic si de plapand, si care se naruie atat de usor in fata celei mai mici abateri a universului, incat a te incapatana sa il validezi intr-o alta masura decat cea a unui exercitiu de modelare a gandirii filosofice, o consider un vis. Iar din punctual meu de vedere, viata si existenta in sine nu viseaza.

Cioclu in China. 1.

Da, sunt in Qatar, in drum spre tara vecina si preitena, China. Si cum am gasit o priza cu 240 volti iar pana la urma internetul islamic a binevoit sa functioneze, m-am gandit tin un mini jurnal. Prima chestie aspra vazuta aici a fost in dutyfree: un Audi R8 FSI. O sa incerc sa ii fac poza pe sest, cu telefonul, ca habar nu am ce reguli au astia aici si mie imi trebuie toate mainile acolo unde ma duc, si chiar acasa, as putea gasi in continuare intrebuintari vesele pentru maini, degete, cap sau ce mai taie judele qatarez cand cacatul loveste ventilatorul.

Apropos de ventilatoare, in Doha International Airport e cam cald... cel putin pentru un Cioclu care azi dimineata zbura dintre niste nameti...

Ma duc sa caut ceva de mancare la pret uman si sa incerc sa fac poza.


PS: miss "Kay Yu" tocmai cred ca o pierdut zborul, ca urlau astia pe aici intr-o engleza... intr-o engleza. Gata, va pupa tata pe coroane, ma duc sa caut apa.

Ma scuzati, sunt doar o pizda proasta care s-a trezit cu un volan in mana!

Ne varsam nervii in trafic sau la o bere cu baietii/fetele - da, Romania are drumuri de cacat. Exceptiile, prea putine, nu fac altceva decat sa rascoleasca cacatul si sa ne amarasca mai tare. Injuram scolile de soferi si instructorii care-si bat jos de notiunea de educatie rutiera, ii blestemam pe politaii care ar trebui sa salte permise cu roaba, ne bagam pula in gura colegilor idioti de trafic care conduc cu maxima nesimtire de parca ar fi doar ei pe planeta. Si, nah, ce sa zic, avem dreptate. Crucim si bisericim statul si pe cretinii fara viziune care inultimii 20 de anu nu au facut drumuri si le dorim incontinenta fecala caci din cauza drumurilor se produc atatea accidente. Si nah, ce sa zic, avem dreptate.

Peste toate astea insa, cu cateva minute in urma, mi-a fost dat sa citesc despre un accident rutier pe care nici in filme cu cretini congenitali nu te astepti sa-l vezi: o pizda proasta, ca altfel nu-i pot spune, conducea un Matiz. Putea sa fie la fel de proasta si sa conduca un Lambo, evident, veti zice, si ati avea dreptate. Ce m-a socat a fost faptul ca pizda proasta nu a dat prioritate unui TAB! In caz ca n-ati facut armata si nici nu stiti nimic despre lumea militara, dati clic pe link si beliti ochii. Ati dat clic, da? Booon! Acum tragetia er in piept, beti un pahar cu apa si incercati sa inchideti gura ramasa cascata.

Chiar fara academie militara banuiesc ca realizati componenta unui TAB: foarte-foarte mult fier! Tabla, blindaj, roti pline, totul pus la un loc in asa fel maiastru ca sa treaca prin peretii casei, prin grajd, cotet de pasari, sa haiasca tractorul din drum, sa se suie peste Logan si sa mearga mai departe. Adica sa fie foarte greu de distrus sau oprit!

Sincer nu stiu ce era in mintea muistei cand s-a gandit ca din moment ce intra pe bulevard dintr-o straduta laterala NU prea trebuie sa se asigure... ce pizda ei, ca doar n-o sa dea peste ea un tanc! Si mai sincer, imi pare rau ca nu o facut-o pasta pe proasta; poate ca din puhoiul de oameni care ar fi vazut accidentul pe viu si/sau povestea lui la stiri, pentru o parte din ei ar fi rasarit soarele intelectului si i-as fi pus sa se intrebe: oare chiar nu e mai bine sa conduci atent, sa te asiguri, ca vorba aia, se intalneste munte cu munte daramite Matiz cu TAB!

Partea trista e ca pizda nu va invata aproape nimic din asta, pentru ca inafara de ceva suspendare de permis si o amenda ca o bashina astmatica, nu va pati nimic. Ii va trece sperietura si peste cateva luni va face la fel; pentru ca asta nu a fost accident*, nu s-a intamplat nimic de neprevazut acolo. Accident este poate pentru sofeul de TAB care avea toate motivele sa NU se astepte sa se tranteaza pizda cu Matizul in el. In cel mai rau caz s-ar fi putu astepta la niste tigani cu un bomfaier sa incerce sa-i ia o usa... dar asa...

Ma gandesc cu ingandurare ca daca o proasta ca asta nu vede un TAB, alt muist nu vede SMURD-ul cu girofaruri si sirene pornite, cum pula mea o sa ma vada pe mine venind cu masina sau - mai grav - pe motor? Noh, ma intorc la ale mele, nu inainte de a-ti dori constipatie maxima, vaco!

No Accident - Campanie mega-turbo-super-adevarata facuta de australienii de la TAC (Transportation Accidents Comission). Si-au redus mortii din accidente auto la jumatate de cand functioneaza si se dau pe toate posturile clipurile lor. Voi reveni periodic cu cate un clip.

Stirea initia AICI.

Ce PLM? (Intrebari care m-ar putea framanta, part 4)

2 teme de gandire pentru weekend:

A. Aerul zboara?
B. Apa pluteste?

Ce PLM? (Intrebari care m-ar putea framanta, part 3)

"Satanismul". Pe mai multe parti daca rostogolim mintal problema sau conceptul de satanist, de dam seama cat de gaunos si de echivoc e. Pentru ca el a ajuns sa desemneze o notiune generala, dar e in esenta lui atat de special si de particular incat aproape ca ma ia rasul cand ma gandesc la ce urmeaza sa scriu, chiar si foarte pe scurt.

Satana e "cel had", "cel din lemne", "cel viclean", "vrajmasul", etc etc etc pana ne da sangele pe nas. Toate astea, totusi - in crestinism sau religiile iudaice. Asta ma face sa ma intreb daca exista si cum arata satanistii budisti. Satanistii zen asculta metal sau asculta celebrul sunet al lovirii palmelor una de alta*, dar pe invers? Oare satanistii scientologi cum sunt: promoveaza abandonarea stiintei? WTF, vorba lumii!

Iar intrebarea de baza a interventiei de azi este: daca "satanistii crestini" au treaba cu crucea intoarsa... satansitii musulmani ce o sa foloseasca? Semiluna intoarsa sau luna plina?

* daca nu stiti care e faza cu zgomotul palmelor si zen-ul, manuta pe carticica si lecturati. E frumos. Zau!

Ai cantat - te-am spart! sau apusul lui "Cand vreau sa fluier, fluier"

Da, stiti, sunt dusmanos. Da, stiu, o sa spuneti ca sunt radical, extremist, ca sunt nepoliticos si chiar blasfem, ca nu am vreo urma de respect pentru religia altor oameni. Da, stiu cam toate discursurile astea... si ma cac pe ele. Apoi da' "rupe-si-ar Mnezo' pula-n voi" (copyright Mesteru' Ciurar) cu islamul vostru si cu tot, asta e mesajul meu!

Dracii mei provin de la ultima declaratie a dementului de ayatollah sau calif sau ce cristos o mai fi Ali Khamenei al Iranului, care declaratie - puneti casca in cap si tineti-va bine ca mergem tare - zice cam asa: muzica "nu este compatibila" cu valorile Republicii Islamice si ca nu mai trebuie practicata sau predata in tara. Bai, deci stati asa, ca sa ne intelegem: nu e vorba de Dimmu Borgir sau Behemoth, nu e vorba de Sabrina cu sanii in vant, nu-i vorba de Madonna cand era bunaciune si se imbraca in latex, nici de MC Hammer sau alti satanisti precum Louis Armstrong ori mai stiu eu care! MUZICA, bre! Aia... care canta si gadila urechea in mod placut! Mosul cela zarghit vrea sa ii gadile acum in moduri foarte neplacute pe cei care mai bat si ei o toba, mai zdrangane la cetera, care eventual mai baga o gama pe tuba, un arpegiu la vuvuzela sau dracu sa-i pieptene! Gata: ai cantat - ti-am demolat rozeta, ca il superi pe Khamenei si pe Allah.

Acum, stiti ce ma fute cel mai tare in toata povestea asta? Faptul ca in loc sa il pise cu bolta pe prost, se vor gasi o ceata de smintiti care sa urle pana le pusca amigdalele si ochii din cap ca ce idee divina a avut boul ala si cum vorbeste intelepciunea lui Allah prin el. Si nah, in mod cert o sa o pateasca niste cetateni din Iran, asta e clar.

Noh, de-acum, beti un pahar cu apa, trageti-va sufletul si dati-i inainte ca-s extremist si radical si fundamentalist. Numai aveti grija, sa nu cumva sa faceti asta in versuri, ca nu se stie niciodata.

Link: Aici.

Muie, tu maimuta! (1 of cine stie cate) IS-92-VIC

Da, pana la urma m-am decis: voi incepe sa pun aici povestiri scurte din trafic. Daca prin intamplare va regasiti cate o ruda sau prieten, dati-le un cap in gura, caci au meritat.

Aseara am stat pana la 23:30 impreuna cu doi mecanici inimosi si am montat crashbar-uri pe motorul meu; pentru "acele momente" din enduro sau -maicuta domnului sa apere - din trafic. Ultimele doua ore aseara le-am petrecut montand doua ditamai proiectoarele pe sus-amintitele crashbar-uri. Ma rog, am stat doua ore ca niste idioti, incercand sa ne dam seama de ce am ars o sacosica de sigurante si cum e posibil sa dea scurt un + si doua mase; prosti si obositi, am pierdut ore bune pe care le-am fi putut dedica plini de abnegatie alcoolului sau pornografiei, sau somnului sau mai stiu eu cui... Pana la urma mi-am dat seama, eu - care-s cam clei la electrica (ma mir ca nu am luat foc pana acum niciodata din cauze din astea) - mi-am dat seama ca "albul" era de fapt plusul si ca "negrul" trebuia pus la masa. In 10 minute totul era gata si proiectoarele mele straluceau cu lumina dreptatii in noapte. Si ziua merg cu ele, pentru ca sa fiu vazut mai bine... caci trei becuri se vad mai bine decat unul singur. Sau nu.

IS - 92 - VIC. Un Clio mic. Condus de o maimuta pe la 40 de ani. Daca aveam viteza mai mare ma tranteam cu motorul in ea. Cu tot cu crashbar-urile si proiectoarele mele, baga-i-le-as in cur proastei. Nu numai ca a durut-o in guma ca vine ceva pe banda 3, dar s-a bagat ca o marlanca (ceea ce si este, in fapt); n-am blestemat din prima, dar am claxonat, ca orice participant in trafic, "pentru a avertiza privind iminenta unui pericol", ca sa fiu politically correct.

Pizda, nu numai ca s-a simtit agasata de gestul meu, cat mi-a si aruncat o privire gen "'temanpizdama-tii". Moment in care am dat drumul la gura...si stiti ce spurcat is. Muista, care mai era si urata pe deasupra, a ridicat geamul si a incercat sa "fuga". Adica pe langa ca esti taranca, esti si proasta, vaco: cu gunoiul cela de masina crezi ca poti "fugi" de mine, care-s pe motor? Le LOL, vorba francezului. Am ajuns-o instantaneu aproape, mi-a citit pe buze parte din ce i-am transmis; nu stiu daca partea cu "legana-mi-ai batonul fecal si dare-ar in tine diareia la nunta de-a doua, de sa improsti tot in jur si sa te cununi cacata toata" a putut-o citi clar, dar nah, suntem in trafic, la urma urmei ;)

Am lasat-o sa se duca in drumul ei iar eu mi-am vazut de al meu. Cert e ca atunci cand o sa o mai vad in trafic, n-o sa-i mai zic ca e proasta ci ca e urata ca o factura de la Electrica. Si de faza de la nunta ei de-a doua.

IS-92-VIC, muie, tu maimuta, wherever you are.