Da-mi pisica in judecata, boule!

Avocatii sunt buni si rai; depinde cum ii privim. Indeobste avocatii insa sunt rai, pentru ca de obicei vor sa faca pe cineva sa plateasca in vreun fel: cu amenzi, cu despagubiri, 216 ani de inchisoare si tot asa mai departe. Peste toti avocatii insa, cred ca cei mai urati sunt cei ce si-au pus serviciile in sluja unor organizatii gen RIAA, BSA, MPAA si altele de teapa lor. A, ce e aia RIAA? Recording Industry Association of American, niste neni care freaca o intreaga planeta la icre cu muzici cu digital rights management (DRM). Business Software Alliance, Motion Picture Association of America si alte asemenea asociatii, toate au de-a face cu drepturi de autor, in feluri mai mult sau mai putin legale.

Acum, cand vine vorba de software, vorbim de EULA: End User Licence Agreement. Adica locul ala unde da lumea click aiurea pe OK si I Agree, fara sa citeasca tampeniile de acolo. Oricum, cine ar fi suficient de nino-nino la mansarda ca sa se apuce de lectura cacaturile alea, si-ar pune mai intai o mana in cap, apoi pe cealalta, si la urma pe amandoua, cel mai probabil.

Oarecum bazandu-se pe faptul ca oamenii nu sunt suficient de smintiti ca sa citeasca EULA din scoarta digitala in alta scoarta digitala, nenii si tanti (ca doar nu e numai un nene/o tanti) care vomita pe hartie toate lucrurile alea ar fi in stare sa treaca acolo si ca te-ai inscris in Biserica Intergalactica a Asteptatorilor pe o Parte. Faptul ca dai click cu manuta ta pe OK sau ca bifezi I Agree e suficient ca sa te futa, in caz ca intri in moara lor.

Cu un zambet cat o gura de canal am lecturat azi la colegii de la SlashDot faptul ca americanii inca nu si-au pierdut simtul umorului... acel umor care cam incepe sa dispara si de pe la noi. Pe scurt, ce face o doamna...

Anne Loucks statea intr-o zi si isi zicea: Bai, pizdamasii, o sa vina astia sa imi dea la cap cu cacatul lor de EULA, sta-le-ar pe piept. Ca am dat click, ca am fost de acord, alea-alea. Cum dracu sa fac sa-mi bat joc de ei... da' tare, nu asa. Boing! facu ideea cand se izbi de craniul Annei, pe interior: PISICA!

Zis si facut: construit una bucata dipozitiv care poate da click unde e mouse-ul pe ecran (OK sau I Agree, logic). Ademenit animal peste dispozitiv cu ceva mancare, moment in care pisica vine, ca doar nu e proasta, si in drumul ei, apasa dispozitivul. Click, totul merge struna. Pisica a dat click de buna voie, pana la urma, ca doar nu a fortat-o nimeni, nu? Treaba pare ok. Ei, de aici incepe distractia legala... si rasetele isterice:

Este pisica un End User?
Are pisica mandat?
Anne i-a facut pisicii vreo procura?
Oare nu cumva pisica a dat click ca sa ii faca Annei panarama?
Poate pisica fi responsabila?
Are varste legala? - aici am ras cu lacrimi... de unde dracu scoti, bai, o pisica majora?

Ma rog, cel mai probabil, daca se lasa cu avocati (rai) si cu dintr-astea nasoale, Anne o sa piarda procesul; insa sperand ca nu a facut cine stie ce blestematie ca sa o puna nenii aia rai la plata fara numar sa moara si manelistii de ciuda, posibilul proces va fi cascadorii rasului in varianta moderna si IT. Ce poate fi mai cretin decat sa vezi un batalion de avocati cacati pe ei de cald si sufocati sub acte, legi, si mai ales super-afectati (asa cum sunt toti basitii), certandu-se intre ei despre voluntarismul actului pisicesc de a da click pe EULA. Sincer, nu as vrea sa fiu judecator la asa ceva.

Oricum, cascati ochii la EULA, ca sa nu schimbam prima litera.

Stirea in sine, aici.

PS: Multumesc Sergiu G. pentru sursa.

Un salut dusmanos

Salut! Ani buni de zile s-au scurs aproape degeaba, blogereste vorbind, de cand facusem contul asta si tot incercam sa imi gasesc chef ca sa ma apuc (din nou) de scris. Am incercat in felucrite chipuri - sa fiu poetic, sa fiu romantic, sa fiu mistic ori pur si simplu ciudat... totul a esuat. Daca cineva crede ca am gasit vreo reteta de succes ca sa umplu "spatiul binar", se inseala.

Mi-am dat seama, aproape fara voie, ca nu are rost sa incerc. Singurul lucru pe care trebuia de fapt sa il fac era sa fiu eu insumi, sa las deoparte pentru totdeauna gandurile ca vreodata voi gasi un soi de reteta... si cand m-am uitat din nou, cu atentie in jurul meu, mi-am dat seama ca sunt chiar mai dusmanos decat fusesem in trecut. Trecut pe care unii dintre voi si-l mai aduc, poate, aminte: parazitii. us - Cioclul de Serviciu si Mester Cxe, "in efect", lasand mintea la punctul mort si dandu-ne cu veselie drumul pe toboganul tuturor prostiilor care ne treceau la vremea aceea prin cap.

Intre timp, unele lucruri s-au schimbat. Suntem mai ocupati, mai presati de muncile noastre (munci, nu joburi, ca job suna cretin). Apropos de job, va dati seama cat de maro suna merg la job? Nu la serviciu, pentru ca serviciu e cu schepsis si pentru o droaie de oameni (unii dintre ei semidocti si semi-educati) el devine simplu servici. Nu merg la munca, pentru ca a munci e aproape o rusine. Si tot asa... Ma rog, o sa ne bagam in din-astea ceva mai incolo, cand dam drumul la urgii.

Vezi, cititorule, nici bine nu am scris cateva paragrafe si am si devenit dusmanos. N-am ce-i face, asa sunt eu si cel mai probabil asa o sa mor. Te salut, om cu mintea intreaga!


PS: Pe acest blog o sa apara cuvinte nasoale; nu te speria, nu sunt decat cuvinte pe care si tu le folosesti, si copii tai le folosesc inca de la gradinita. Singura diferenta intre noi toti e faptul ca eu le dau mai multa greutate :)