Salut, sunt prost! Salut, dar sunt mai prost ca tine!

Toti oamenii, indiferent de cat de geniali sau de eroici sau de oricum vreti voi ar fi, au o latura simpla, comuna; o parte care este atat de obisnuita pentru ca este indisolubil legata de insasi conditia lor de oameni. In rest, difera intre ei radical, aproape brutal, as zice - fiecare se zbate (sau cel putin ar trebui sa se zbata) sa fie unic, in acel "fel al lui". Acum, departe de a zambi pe sub mustati gandindu-ma la acel "I am special! I know dear, we all are!" atat de simplu, de adevarat si de hilar, banuiesc ca imi veti da dreptate in privinta dorintei, macar in planul mentalulului, de a fi diferit.

De ce introducerea asta care contrasteaza atat de mult cu titul... recent eram la masa, avand in fata o revista veche, din 2006, plina de mondenitati. Nu, nu ma voi lega de toti parvenitii si toate pizdutele carora li se pare ca lumea se invarte in jurul lor. Era un supliment presarat cu reportaje mici despre revelioanele mondene ale capitalei, presarat cu insertii chiar placute - interviuri cu diversi oameni gen Stefan Iordache, un ambsador roman in China... oameni care se vede ca au ceva de spus, pentru ca au ceva in cap si ale caror relatari le poti parcurge cu o placere incarcata de savoarea unei lecturi de buna calitate.

Rasfoind revista, am dat peste un frumusel articol despre nimeni altul decat tovarasul nostru iubit, Ion Iliescu. Un articol scris ingrijit si foarte atent, periat si curatat cu pedanta de inflexiuni politice, amintind doar pasager si superficial, auster din punct de vedere al informatiei, de viata tovarasului. Un soi de "Ion si Nina", asta era nucleul articolului, un discurs molcom si foarte "in tonul revistei" despre acea latura a omului despre care scriam in primul paragraf: acea fata profund umana si comuna, cvasi-neinteresanta si in cazul tovarasului Iliescu, imperturbabil terna.

Daca nepoata-mea ar citi articolul respectiv, si-ar inchipui ca tovarasul Iliescu e chiar bunelul care pare. Privata de cunoasterea trecutului si intr-o oarecare masura neinteresata prea mult de "trecutisme", generatia ei va sterge prin uitare pata de pe obrazul natiunii... pentru ca vor uita de Iliescu si vor uita in ce fel le multumea, in urma cu vreo 20 de ani, la Romexpo, minerilor care au spart la nara, calcat in picioare si futut in cur Bucurestiul, Romania, tineretul, idealul de libertate, bruma de speranta cu care ne privea la acea data restul lumii civilizate in adevaratul sens al cuvantului.

Stau acum, la doua decenii dupa revolutia din '89, si ma intreb: oare ne dam seama cat de prosti am fost in '90 si in alte dati, ca sa votam cu tovarasul Iliescu? Vom gasi vreodata suficienta decenta in noi insine ca sa acceptam faptul ca am fost complet idioti, nu o data ci de mai multe ori (ma rog, cand vine vorba de Iliescu)? Cineva incerca sa ma consoleze istoric spunandu-mi ca nu aveam, la acea vreme, cum sa stim ce e democratia sau sa o intelegem cat de cat. Nici acum nu avem habar ce inseamna democratia, pentru ca am mutilat aceasta tara si al ei viitor si ne-am cacat pe ele. Ne-am cacat pe durerea si suferintele muribunde ale celor care au pierit incercand sa scape de Iliescu si de ce reprezinta el. Probabil vor trece inca 20 de ani si va veni un alt om care va scrie ceva aproximativ la fel cu ceea ce tocmai am scris eu... si nici atunci nu cred ca vom sti ce e democratia, buna sau rea cum o fi, naiba s-o ia.

Si stiti de ce? Pentru ca nu vom avansa cu adevarat ca popor, cultura, istorie sau constiinta nationala decat dupa ce, constienti (ca natie) de faptul ca ne-am cacat si ne-am uns, am sta in fata unei oglinzi teoretice a istoriei planetare si am purta un monolog de genul:

- Salut, bai, ala din oglinda! Sunt prost! Si ne-am raspunde sincer:

- Salut, ma ierti, dar sunt mai prost ca tine.

Atunci probabil ne vom da seama ca tovarasul prim-secretar nu poate da lectii de democratie nici pe 26 decembrie 1989, nici in noiembrie 2009. No, never whatsoever.

PS: tovarase Iliescu, tinerii tarii va doreste chinuri! Care este. Parerea mea.