miercuri, 18 februarie 2009

Un salut dusmanos

Salut! Ani buni de zile s-au scurs aproape degeaba, blogereste vorbind, de cand facusem contul asta si tot incercam sa imi gasesc chef ca sa ma apuc (din nou) de scris. Am incercat in felucrite chipuri - sa fiu poetic, sa fiu romantic, sa fiu mistic ori pur si simplu ciudat... totul a esuat. Daca cineva crede ca am gasit vreo reteta de succes ca sa umplu "spatiul binar", se inseala.

Mi-am dat seama, aproape fara voie, ca nu are rost sa incerc. Singurul lucru pe care trebuia de fapt sa il fac era sa fiu eu insumi, sa las deoparte pentru totdeauna gandurile ca vreodata voi gasi un soi de reteta... si cand m-am uitat din nou, cu atentie in jurul meu, mi-am dat seama ca sunt chiar mai dusmanos decat fusesem in trecut. Trecut pe care unii dintre voi si-l mai aduc, poate, aminte: parazitii. us - Cioclul de Serviciu si Mester Cxe, "in efect", lasand mintea la punctul mort si dandu-ne cu veselie drumul pe toboganul tuturor prostiilor care ne treceau la vremea aceea prin cap.

Intre timp, unele lucruri s-au schimbat. Suntem mai ocupati, mai presati de muncile noastre (munci, nu joburi, ca job suna cretin). Apropos de job, va dati seama cat de maro suna merg la job? Nu la serviciu, pentru ca serviciu e cu schepsis si pentru o droaie de oameni (unii dintre ei semidocti si semi-educati) el devine simplu servici. Nu merg la munca, pentru ca a munci e aproape o rusine. Si tot asa... Ma rog, o sa ne bagam in din-astea ceva mai incolo, cand dam drumul la urgii.

Vezi, cititorule, nici bine nu am scris cateva paragrafe si am si devenit dusmanos. N-am ce-i face, asa sunt eu si cel mai probabil asa o sa mor. Te salut, om cu mintea intreaga!


PS: Pe acest blog o sa apara cuvinte nasoale; nu te speria, nu sunt decat cuvinte pe care si tu le folosesti, si copii tai le folosesc inca de la gradinita. Singura diferenta intre noi toti e faptul ca eu le dau mai multa greutate :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu