luni, 26 octombrie 2009

Salut, sunt prost! Salut, dar sunt mai prost ca tine!

Toti oamenii, indiferent de cat de geniali sau de eroici sau de oricum vreti voi ar fi, au o latura simpla, comuna; o parte care este atat de obisnuita pentru ca este indisolubil legata de insasi conditia lor de oameni. In rest, difera intre ei radical, aproape brutal, as zice - fiecare se zbate (sau cel putin ar trebui sa se zbata) sa fie unic, in acel "fel al lui". Acum, departe de a zambi pe sub mustati gandindu-ma la acel "I am special! I know dear, we all are!" atat de simplu, de adevarat si de hilar, banuiesc ca imi veti da dreptate in privinta dorintei, macar in planul mentalulului, de a fi diferit.

De ce introducerea asta care contrasteaza atat de mult cu titul... recent eram la masa, avand in fata o revista veche, din 2006, plina de mondenitati. Nu, nu ma voi lega de toti parvenitii si toate pizdutele carora li se pare ca lumea se invarte in jurul lor. Era un supliment presarat cu reportaje mici despre revelioanele mondene ale capitalei, presarat cu insertii chiar placute - interviuri cu diversi oameni gen Stefan Iordache, un ambsador roman in China... oameni care se vede ca au ceva de spus, pentru ca au ceva in cap si ale caror relatari le poti parcurge cu o placere incarcata de savoarea unei lecturi de buna calitate.

Rasfoind revista, am dat peste un frumusel articol despre nimeni altul decat tovarasul nostru iubit, Ion Iliescu. Un articol scris ingrijit si foarte atent, periat si curatat cu pedanta de inflexiuni politice, amintind doar pasager si superficial, auster din punct de vedere al informatiei, de viata tovarasului. Un soi de "Ion si Nina", asta era nucleul articolului, un discurs molcom si foarte "in tonul revistei" despre acea latura a omului despre care scriam in primul paragraf: acea fata profund umana si comuna, cvasi-neinteresanta si in cazul tovarasului Iliescu, imperturbabil terna.

Daca nepoata-mea ar citi articolul respectiv, si-ar inchipui ca tovarasul Iliescu e chiar bunelul care pare. Privata de cunoasterea trecutului si intr-o oarecare masura neinteresata prea mult de "trecutisme", generatia ei va sterge prin uitare pata de pe obrazul natiunii... pentru ca vor uita de Iliescu si vor uita in ce fel le multumea, in urma cu vreo 20 de ani, la Romexpo, minerilor care au spart la nara, calcat in picioare si futut in cur Bucurestiul, Romania, tineretul, idealul de libertate, bruma de speranta cu care ne privea la acea data restul lumii civilizate in adevaratul sens al cuvantului.

Stau acum, la doua decenii dupa revolutia din '89, si ma intreb: oare ne dam seama cat de prosti am fost in '90 si in alte dati, ca sa votam cu tovarasul Iliescu? Vom gasi vreodata suficienta decenta in noi insine ca sa acceptam faptul ca am fost complet idioti, nu o data ci de mai multe ori (ma rog, cand vine vorba de Iliescu)? Cineva incerca sa ma consoleze istoric spunandu-mi ca nu aveam, la acea vreme, cum sa stim ce e democratia sau sa o intelegem cat de cat. Nici acum nu avem habar ce inseamna democratia, pentru ca am mutilat aceasta tara si al ei viitor si ne-am cacat pe ele. Ne-am cacat pe durerea si suferintele muribunde ale celor care au pierit incercand sa scape de Iliescu si de ce reprezinta el. Probabil vor trece inca 20 de ani si va veni un alt om care va scrie ceva aproximativ la fel cu ceea ce tocmai am scris eu... si nici atunci nu cred ca vom sti ce e democratia, buna sau rea cum o fi, naiba s-o ia.

Si stiti de ce? Pentru ca nu vom avansa cu adevarat ca popor, cultura, istorie sau constiinta nationala decat dupa ce, constienti (ca natie) de faptul ca ne-am cacat si ne-am uns, am sta in fata unei oglinzi teoretice a istoriei planetare si am purta un monolog de genul:

- Salut, bai, ala din oglinda! Sunt prost! Si ne-am raspunde sincer:

- Salut, ma ierti, dar sunt mai prost ca tine.

Atunci probabil ne vom da seama ca tovarasul prim-secretar nu poate da lectii de democratie nici pe 26 decembrie 1989, nici in noiembrie 2009. No, never whatsoever.

PS: tovarase Iliescu, tinerii tarii va doreste chinuri! Care este. Parerea mea.

miercuri, 22 iulie 2009

Samburi de cirese si ciocane-n cur. Se poate.

Traim in Evul Mediu. Inca. Lasam la o parte diferentele dintre noi si tari precum Belgia sau Olanda sau Germania. Sau Franta. La noi, aici, in tara noastra plina de patrioti care scriu "inc-a" si "vre-un", exista oameni pentru care termenul "laxativ" suna precum o piatra-n glod. Adica sec, fara sa produca vreo reprezentare pe cortex. Cei mai multi oameni insa stiu ca laxativele se iau atunci cand nu te caci. Adica atunci cand esti constipat. Ai mancat afine ca un cretin - buba, nu te mai caci. Ba mai mult, nici nu tre' sa fii idiot ca sa devii constipat: pur si simplu se intampla. Atunci cand survine constiparea, te duci frumusel la farmacie, felcer, spiter, vraci, doftoroaie, vindecator, etc, si-i ceri ceva cu efect laxativ. SAAAAU, poti sa-ti lasi mintea scoasa din viteza si sa gasesti un leac de (proasta) inspiratie proprie.

Acum, daca va spun ca un domn constipat si-a bagat doua ciocane in cur o sa ma credeti? Probabil ca cei mai multi nu vor crede asemenea grozavie (cu cateva exceptii, in principal amici de-ai mei cu care am vazut multe nebunii pana acum). Oare cum e sa ai 40 de ani trecuti si sa iti bagi in cur urmatoarele:

-1 ciocan mediu
-1 ciocan mediu spre mare cu o bucata de coada
-1 maner de halba de bere.

Vreti sau nu sa credeti, toate astea au fost scoase din curul unui repectabil domn; domn a carui poveste frizeaza Spitalul 9. A mancat cirese cu tot cu samburi si l-au constipat. Primul ciocan si l-a bagat in cur IN INCERCAREA DE A SPARGE SAMBURII! Repet: si-a bagat un ciocan in cur ca sa sparga samburii de la ciresele pe care le mancase. Suparat un pic, dar nici decum deconcertat de esecul initial, domnul nostru a persevarat, iar mintea lui (putina, de altfel) l-a sfatuit ca trebuie sa-si mai bage unul, ca sa aiba probabil intre ce sa zdrobeasca samburii.

Nu stiu daca dupa ce si-a bagat cele doua ciocane in dos, omul nostru a inceput sa danseze saus a sara prin casa; cert e ca dobitocul a ajuns la spital. Unde medicii, mai cu rasete, mai cu chicoteli, iau scos cu greu ciocanele din cur, iar ca bonus, au retras din ocnita intuenricului si un maner de halba de bere despre care domnul nostru nu zisese nimic.

Va las pe voi sa trageti concluziile. Stirea, evident, via ProTV.

"Am cantat si eu rock!" Daa? Dutempizdamatii!

Inca un lucru care ma enerveaza: tot soiul de onanisti mai mult sau mai putin tristi ori plangareti, care apar pe la tot soiul de emisiuni TV cu un ridicat factor de cretinatate si care sunt, chipurile, mari muzicieni, muzicologi, samd. Totul e bun, sau cel putin poate fi acceptat ca fiind ca atare, pana in momentul adevarului, maxima culme de tensiune, in care in discutia si asa imbecila intervine tema numita "muzica rock". Sarim peste faptul ca nici pizdutele-moderator care se cred de-o mama cu al'de Jay Leno si nici invitatii lor nu sunt in stare sa faca vreo diferenta intre rock si metal; totul pentru ei e aceeasi varza, caci sincer, pentru ei, oricum nu conteaza.

Cel mai aspru imi ies din tatani in momentul in care un Costi Ionita vine si spune ca si el a cantat intr-o trupa de rock, mai de demult. Bun, pulamea, asa o fi. Acum te caci pe tine cu manele si muzici cretine, faci o carca de bani, nu mai ai treaba cu rockul si nici cu metalul. Si stiu ca nu mai ai treaba cu ele... nu cred ca odata intrat in casa iti dai jos hainutzele de cocalar si iti iei niste pantaloni scurti de om obisnuit si dai plai la ultimul album King Diamond. Nici ca te duci sa te caci fredonand The Loss and Curse of Reverence a lu' Emperor.

Asadar, iti pui in emisiune fata aia de cunoscator si adaugi: pai cum, ca si eu am cantat rock! Booon! Ai fost rocker intr-o vara prin liceu. Apoi te-ai lasat. Ca nu ti-a mai placut, ca faceai o muzica de tot cacatul si nimeni nu te baga in seama. Daca te intreaba pizduta cum se chema trupa incepi sa te fastacesti, ca nu mai stii, ca erai in mai multe, alea-alea. Adica o dai cotita, sa un termeni mai de-ai mei, te caci si te ungi. Rockul ala de care vorbesti tu era pentrutine o moda: te-ai prefacut oleaca de roacher ca sa nu rada baietii de tine ca esti ca un poponash si ascultai Kim Wilde pe ascuns.

Daca ai fi avut vreo treaba cu rockul nu uitai asa repede cum se numeau trupele tale. Si zic asta pentru ca am o tona de amici care au cantat si care canta inca si isi aduc aminte totul cu lux de amanunte... pentru ca treburile astea NU SE UITA! Ce ma nedumereste profund e urmatoarea situatie: bun, te-ai lasat de rock ca era de cacat, ca simteai cum se apropie Satana de tine prin muzica lui Queen, acum bagi manea si muzica de autobaza, nu mai ai nici o treaba. Ba mai mult, ti-e rusine sa spui ca trupa se chema X sau Y sau Z. Atunci de ce pulamea te LAUZI cu asta la TV?

E ca si cum aluneci pe un cacat si te ungi tot, ba mai mult mai si borasti pe tine de la "aroma". Te duci acasa rusinat, te speli, pui 1 kil de odicolon pe tine, dupa care iesi cu fetele in oras si le intrebi: Ei, fetele, sa vezi ce aventuri am avut azi... am cazut intr-un cacau! De om! Mare! Etc, etc.

Faza asta cu "am fost si eu rocker" o arunca personajele ca sa para mai interesante, sa para ca se pricep, ca stiu si ca au dreptul de a emite judecatid e valoare in domeniu. De fapt, realitatea e complet diferita: al'de Costi Ionita habar nu are despre ce se intampla pe planeta asta in materie de rock/metal. Moculescu si restul mumiilor cu muzica lor de cacat si care e inca in era comunista habar nu au despre metal si rock; degeaba au compus vagoane de melodii "de muzica usoara" pentru ca la "muzica grea" nu se pricep deloc. Ce e fain e ca vorbesc cu atata siguranta despre rock si chiar despre metal incat altiik, la fel de priceputi ca si ei, ii iau in seama ca si etalon. Si apoi ies in societate cu cretinismele invatate si cu acelelasi prejudecati formate in fata TV-ului, numai spre a imprastia tampeniile mai departe.

Dragi mumii muzicale, daca va place Banica Jr cu versurile lui exploziv de imbecile si daca ce face el se poate numie rock'n'roll nu inseamna ca aveti habar in ce sens se invarte planeta muzicala. Strangeti-va si faceti un club de muzica usoara impreuna cu cucoanele care lacrimeaza cand aud de show-urile incendiare cu Anda Calugareanu si Bocanet, carora li se umecteaza permanentul cand isi aduc aminte de tampeniile compuse de Marius Teicu si carora li se incretesc ciorapii flausati cand aud un Margareta Paslaru sau o Marian Voica. Tineti-va departe de muzica grea. Lasati Romania sa evolueze si in plan muzical. Nu mai compuneti cacaturile voastre de piese si nu mai trimiteti cretini ca Domnul Problema la EuroVision. Trimiteti-l macar pe Banica; ca are voce si oamenii de langa el stiu instrument.

In incheiere imi aduc aminte de niste faze tari din A Metalhead's Journey, un extraordinar documentar facu de un antropolog america, pe tema culturii metal. Acolo apare un puscas marin de vreo 36 de ani, futut si rasfutut in Golf, cu un tricou cu Lamb of God, si care povesteste despre cum un cunoscut de-al lui il intrebase: Tot nu ti-a trecut cu metalul? Stii, si eu am fost fan Slayer intr-o vara, in liceu, dar de-acum gata, sunt "om serios". La care militarul a ras si si atat. pentru ca nu stia sa-i spuna in romaneste: "Daa? Dutempizdamatii!"

luni, 6 iulie 2009

Alea-alea.

Contemporaneitatea, scaldata oarecum in reminiscentele unui trecut intrucatva maret, nu are alta sansa decat a suprima acest timp scurs, impreuna cu aproape tot ce-i apartine; reversul medaliei presupune insa ca noi, in calitatea noastra de fiinte contemporane, sa ne asumam inalta responsabilitate de a re-fabrica noi artefacte culturale cel putin la fel de relevante si de solide precum cele pe care ne straduim sa le abolim. mai mult, este de datoria noastra nu sa replicam, ci sa dam nastere unei intregi lumi noi, mai bine adaptata la conditia vietii noastre prezente si prin care sa facem dovada dreptului pe care il reclamam cu atata ardoare: acela drept de a putea purta pe umeri mantia binefacatoare a civilizatiei.

PS: o sa ma apuc sa scriu filosofie. Sau nu. Inca nu stiu.

vineri, 22 mai 2009

Ce PLM? (Intrebari care m-ar putea framanta, part 2)

In engleza e "figure skating". Cum ar veni, un soi de "patinaj in sau cu figuri", nu? Ce fata ar face un tovaras patinator daca as sari mantinela si i-as fute una in mecla, racnind: BAAA, MORTII MA-TII! TU FACI FIGURI?!!!

De ce "da" ?

Totul pleaca de la cotidianul "Alo, da!". Toti, sau cel putin toti cu foarte mici, minuscule si insignifiante exceptii, spunem aceeasi mareata tampenie de fiecare data cand raspundem la telefon. Ne repezim ca niste idioti sa fim de acord: "alo da", desi habar nu avem la ce ne inhamam.

De unde naiba stim ca de la celalalt capat al liniei nu intreaba unu' foarte repede, inainte de a apuca noi sa ne dam seama: "Alo, nu ati dori sa veniti sa ma stergeti la fund?" Tu, idiot, nu asculti ce vrea ala si te repezi ca boul cu "da". Apoi ala: "a, ok, sarumana, va astept, dar sa nu intarziati, va rog!" si inchide. Iar tu ramai ca un bou ce esti cu telefonul in mana si cu o mecla descumpanita... si te miri.

Unii ar zice "hai, ba, ca suna nevasta-mea, doar nu o sa imi spuna cretinatati din astea la telefon"; exact asa, dar pe dos, caci o sa sune nevasta-ta sa te trimita in pizdamatii de betiv curvar iar tu zici ca boul "alo da". Ori o sa raspunzi celui mai bun prieten si o sa zici "alo da" numai ca sa raspunzi ca un idiot unei intrebari de genul "alo, n-ai vrea sa-mi legeni rahatul?". Aaa, te intrebi de ce ar face asa ceva? Simplu: pentru ca el inregistreaza convorbirea si apoi o sa se cace pe ei de ras toti amicii vostri cat poti tu sa fii de prost.

De ce nu zicem "alo, nu", de exemplu? Sau "alo, poate". Sau "alo, imposibil"; sau "alo nu stiu"? "Da!" "Da" ce? "Da" ca accepti convorbirea? Normal ca accepti convorbirea, idiotule, ca de aia ai raspuns; mi-e greu sa cred ca raspunzi cuiva ca sa ii spui ca tu de fapt NU vrei sa vorbesti cu acea persoana. Daca nu vrei, ii setezi telefonul sa respinga apelul cu un SMS: "Mori, idiotule!" si gata! Problem solved! E un mesaj clar, logic; omul intelege din prima ca e groasa. Nu sa ii raspunzi mai intai si apoi sa incepi sa te caci pe tine ca nu vrei sa stai de vorba cu el/ea, ca sa moara si alte cacaturi.

La fel cu aia care raspund cu "Ionescu". Ce dracu, esti Mafalda ca sa ghicesti ca ala care suna vrea sa te intrebe cum te cheama? Te crezi la Jeopardy? Nu, omule: ala probabil zice "alo" - ce motiv ai tu sa ii raspunzi cu "Ionescu"? E ca si cum te intreaba cineva daca votezi cu Baselu si tu raspunzi "3 si 21". Mai mult, iti dai degeaba importanta ca un fraier: crezi ca-l impresionezi pe ala care suna daca ii spui ca discuta cu Ionescu? Se schimba cu ceva situatia?

Poti fi si tata doctorilor chirurgi... suna telefonul si raspunzi tu, ca sa te dai mare " chirurg Ionescu". Ce fata o sa faci cand interlocutorul iti spune "sugipula tatae, ma doare in guma cine esti, da-o pe asistenta aia bunoaca si lasa vrajeala ca te sparg!" Ei? Vezi ca te-ai grabit ca un bou sa te dai smecher la telefon? Nu-i frumos...

Apropos, imi suna telefonul. Revin...


Alo, da!


!?!?!?!!?

:)

luni, 18 mai 2009

Doamna

Motto: Doamna, oricine si oriunde ai fi, sa stii ca esti o vaca.

Ne lovim de Doamna asta aproape oricand, insa contactul cu ea e cu atat mai spectaculos cu cat noi suntem mai pe fuga sau mai amarati, dupa caz. Ba mai nasol, atunci cand asteptam la un ghiseu (evident, de stat) si cineva in fata noastra e idiot: cel dinaintea noastra - lucru grav, stresant si de multi nervi facatoriu, dar din fericire pasager, pentru ca odata si-odata va veni si randul nostru, sau lucratorul din spatele ghiseului - unul din scenariile horror care se scriu de nenumarate ori pe zi in Romania.

Doamna despre care va scriu e Doamna care se baga in fata. E Doamna aceea nesimtita si afurisita, gata mai oricand sa iste un scandal si sa faca gura mare in mai orice situatie. E Doamna care, in cazul in care isi cere in vreun fel scuze, o face in asa fel incat sa incerce sa te faca sa te simti TU prost din cauza scuzelor ei. E Doamna careia i-as sparge fata cu o bucurie demna de o noua Oda, a triumfului fortei brute si brutale asupra nesimtirii brute si brutale.

Stateam acum cateva ore la rand, intr-una din institutiile fiscale ale patriei. In fata mea se gaseau nu unul, ci doi idioti care nu intelegeau nimic din ce se intampla acolo, care repetasera de nu stiu cate ori ce li se spunea, si care, intr-un climax administrativ monumental, ajunsesera sa ii spuna functionarului de la ghiseu niste lucruri pe care ei tocmai le aflasera (de la acelasi functionar), intr-o maniera foarte naturala, de parca rolurile ar fi fost de cand lumea inversate.

Am intors privirea prin sala in care ma aflam, doar ca sa o gasesc pe Doamna, bagata in fata mea, pregatindu-si un brat de hartii si adeverinte, fise si pizdamasii mai stie ce. In cea mai mare liniste si cu cea mai serenaprivire . Bai,sa lamurim un lucru: nu am facut in pas inapoi, nu am iesit sa fumez (ca nu fumez), nu eram la buda, nimic: am intors privirea! Doamna a gasit de cuviinta ca locul e liber si ea urmeaza.

Am intrebat-o linistit daca remarcase sau nu ca eu eram in fata ei; sincer, mai bine nu intrebam, pentru ca raspunsul m-a descumpanitmai tare decat un pietroi dat in fata: "aa, in cazul asta treceti inainte, DACA SPUNETI CA ERATI IN FATA." Acum, sa lamurim niste detalii:

- am 1.87
- am 123 Kg
- eram cu geaca de motor (aia de touring, adica mare) pe mine
- am pleata si ditamai barba
- si in cele din urma, Eram La Rand!

Se pare ca toate chestiile astea sunt doar niste amanunte minore si care nu pot fi luate in seama de catre Doamna. Acum, ce sa zic, ori Doamna nu m-a vazut, pentru ca eram in unul din momentele mele de invizibilitate, ori m-a vazut, dar a uitat foarte repede, datorita unei afectiuni de care sufera de cand si-a facut parul permanent. Probabil ca daca-i dadeam un cap in gura atat de tare incat sa ametesc si eu, ii revenea memoria... nu stiu. Daca nu vezi o dihanie imbracata in negru langa tine, la 30 centimetri departare, incep sa imi explic si scuzele unor soferi: "nu am vazut ca se apropia trenul", "nu am vazut grupul de 14 motociclete cu faza lunga aprinsa, in camp in miezul zilei", " nu am vazut ditamai copacul cazut in drum" samd.

Sunt ferm convins ca daca as fi tacut, Doamna ar fi intrat inaintea mea la ghiseu iar eu as fi ramas posibil si acum la acel rand. In mod cu totul fericit, functionara de la ghiseu era foarte amabila si bine pregatita astfel incat am petrecut minimul de timp posibil pentru a-mi rezolva problema si am reusit sa ma indepartez de Doamna, biciuind aproape toti caii putere ai motorului meu.

Doamna, oricine si oriunde ai fi, sa stii ca esti o Vaca. Si ca azi ai trecut printr-o cumpana mare. Tie si tuturor celor ca tine, va doresc sa va fie tarana grea, cat mai repede; pentru ca si din cauza voastra Romania sta pe loc. Sper sa dai in curand peste varianta mea nervoasa, care sa te carpeasca.